NATALIA's WORLD

artă şi literatură

Parfumuri și noutăți

arome, colectie, dupe, fragrante, vintage, niche, nisa, note, opinii, parfum, parfumuri, pasiune, recenzii, shopping

Parfumuri și noutăți

 

Tocmai s-a potolit ploaia, iar eu stau în fața geamului deschis și admir pădurea.
Mirosul dulceag de lemn putred și de fum se ridică de la magaziile vechi și umede ale vecinilor până la fereastra mea. Parca s-a mai răcorit…
Cum să mă relaxez atunci când nu scriu? Astăzi am terminat de citit Povestea vieții mele de George Sand, volumele 1 și 2. Să văd un film? Nu prea mă atrage nimic din ce-a apărut în ultima vreme. Ieri am văzut un film mai nou, dar cu un subiect devenit cliché; mă refer la The Unholy din 2021. Alte două filme superbe din 2022 sunt The wonder și Emily.

Pe Youtube nu prea mai am la ce să mă uit, sau mai bine spus, la cine. Doar copii și copile, cu aere de mari “creatori de conținut”, influenceri și influencerițe. Nu-i de mine.

Apoi dezbateri politice peste tot… cât a fluierat Șoșoacă în Parlament sau ce actor prost a fost Prigojin în sceneta jucată alături de Putin. Doi criminali nebuni și sadici și o creatură vulgară, lipsită de bun simț. Sincer, m-am săturat de știri online și la TV, de tot ce aud și văd. M-am gândit mult la ceea ce se petrece în ultimele luni în țara noastră și nu mai înțeleg nimic. Se întâmplă ceva rău, cu pământul, cu tot ce ne înconjoară, prea multe inundații și cutremure stranii.

Aici sunt aproape 40 de grade in iunie, prea cald pentru perioada asta, după 3 zile de la ploile devastatoare s-a lăsat o căldură umedă, de nu poți respira…
Pe de-o parte alertele hidrologice, pe de alta cutremurele tot mai dese și tot mai intense.
Și-n Franța au fost cutremure, într-o zonă care nu era cunoscută ca fiind seismică.
Se pare că Gorj a devenit zonă mare de risc, a doua după Vrancea, și nu după mult timp au venit cutremurele din Arad, destul de mari și acelea.

Ce mă sperie cel mai mult? Faptul că aceste replici de 4,5 și peste 5 nu te omoară, dar șubrezesc clădirile, care oricum sunt subrezite de anii ce-au trecut peste ele.
Ieri mi-a venit în minte o imagine cu mine, mică, în vechiul apartament al bunicilor, unde am crescut, cred că aveam vreo 6-7 ani… Și aveam o poșetuță albă, și acum o văd, agățată pe cheia șifonierului (mare, din lemn masiv, care pocnea sinistru noaptea). Îmi puneam în ea “bani” din foile rupte din caiete și mici chestii cosmetice, un ruj auriu și alte prostioare, ce mai aveam eu pe atunci… o luam pe Demy, păpușa mea, în brațe și-i spuneam că trebuie să fim pregătite în orice secundă să ieșim din casă, să luăm doar poșeta și să fugim, când simțim cutremurul! Era un joc ciudat, pe care-l făceam câteodată, mai ales că poșeta stătea mereu în același loc, pregătită și când o priveam mă gândeam doar că trebuie să mă salvez… să fug… Dar nici eu nu știam unde și cum.
Nu știu exact ce era în mintea mea atunci, pentru că nu experimentasem fizic un cutremur, doar pe cel din ’77 dar eram prea mică să-mi aduc aminte.

Habar n-am cum ar fi să nu mori imediat și să stai sub dărâmături 10 zile… E ceva îngrozitor, ca și cum ai fi îngropat de viu și dacă nu te găsesc, vei muri oricum, de sete sau de foame. Moartea imediată nu mă sperie… ci agonia din întuneric.
Peste 2.000 de cutremure mici într-o lună, sau, mă rog, replici?
M-am informat zilnic de atunci, din februarie, pentru că încerc să înțeleg ceva din toate astea. Și mi se pare ceva foarte rar… dacă nu chiar unic, ceea ce se întâmplă la Gorj.
Nu știu ce se va alege de lumea asta… Care trezire? Lumea e tot mai puțin spirituală și tot mai avidă de bani și putere. Au fost curente în trecut de reală trezire interioară; curente filosofice, care se oglindeau și-n artă ori literatură. Vremurile frumoase au trecut. Mă bucur că am apucat să trăiesc o perioadă minunată din istoria umanității, între anii ’78-’98; au fost cei mai frumoși ani ai vieții mele.
Evoluția omului s-a oprit, începe involuția. Atât am putut. Atât ne-am priceput.
Acum vom fi înlocuiți de Inteligența Artificială.

Nici Youtube-ul nu mai e un loc sigur și relaxant… degeaba te înscrii la acele canale care te interesează, tot îți apar pe prima pagină video-uri violente, deranjante, scârboase și ofensive. Chiar dacă le elimini din recomandări sau din sugestiile aberante ale Youtube-ului, care nu știu după ce criterii și algoritmi sunt construite, ele vor continua să apară, ca o adevărată plagă vizuală.
Nu mai vorbesc despre “Shorts”; se pare că Tiktok s-a mutat pe Youtube, totul e la fel de “cringe” ca pe celelalte rețele sociale, fiind greu să mai faci față informațiilor negative și bulversante care te bombardează din toate părțile. Voi încerca să mă țin cât mai departe de toate aceste surse disturbatoare, sunt doar niște aberații prostești și penibile.
Mai intru pe Youtube doar pentru muzică. Am ascultat în ultima vreme multă muzică instrumentală dark, mă relaxează pur și simplu. Kevin MacLeod, Apocryphos, Kammarheit, Atrium Carceri, Ethan Sloan, Skaynes, Farrell Wooten, sunt câteva canale pe care le urmăresc.

Așa că mai bine vorbim despre pasiunea mea parfumată.
În ultima perioadă am testat numeroase parfumuri noi, printre care și multe de nișă.
My Way Armani, Libre YSL, L’Interdit, Le Parfum Elie Saab (și toate flankerele parfumurilor până acum menționate), Prada Paradoxe, Classique și altele care conțin flori albe în exces.
Mi-am confirmat, încă o dată, de parcă mai era nevoie, că florile albe îmi dau bătăi de cap.
Și cu parfumurile de nișă am ceva probleme, dintre care două, mai importante, ar fi prețul și persistența.
Sunt foarte delicate, suave, unele dintre ele, dar au prețuri ucigător de mari.
Am, totuși, câteva case de nișă preferate, printre care Oriza L. Legrand, Goutal, Gritti, Les Senteurs Gourmandes, Amaranthvs, Comptoir Sud Pacifique, L’Artisan Parfumeur, Anatole Lebreton, Lorenzo Villoresi, Etat Libre d’Orange, Farmacia SS. Annunziata, Histoires de Parfums, Nobile 1942.

Altele, însă, nu mă încântă prea tare. De pildă, am constatat că Lipstick Fever de la Juliette Has A Gun, care e de nișă, nu e un parfum excepțional și nici nu are o proiecție prea bună. Este acolo ceva care mă zgârie la nas și se pare că ar fi ambroxanul, care, însă, nu e listat. Sau poate fi cedrul combinat cu paciuli.
Ciudată notă, înțepătoare… Seamănă parcă cu temuta ambergris. Există miros de ambră care îmi place, de pildă în Gaultier 2, unde mai apare moscul și vanilia, dar o altă problemă apare când este în cantități mari și neechilibrate. Mai există o notă de ambră misterioasă, dark, senzuală, în parfumul L’Ange Noir Givenchy, pe care-l ador. Dar e o greșeală să cumperi un parfum doar după notele afișate, trebuie neapărat probat înainte sau luat în cantități mici, mostre, eșantioane și travel size-uri de 7 sau 10 ml. Nu vă aruncați nici la 20 sau la 30 ml, fără să încercați înainte un parfum, doar în cazul în care chiar nu vă pasă de bani.

Nota aceea urâtă de ambră lemnoasă și mosc ascuțit, care îmi irită nările, se găsește în Good Girl CH dar și în Iris Fetiche de la Avon, parfumuri care, de altfel, îmi plac și le-am folosit deseori. Și în multe parfumuri arăbești. Mereu același ambroxan.
Deschiderea de la Lipstick Fever JHAG e încântătoare, exact ce îmi doresc de la o fragranță cu aromă de ruj vechi, de machiaj, de poșetă plină cu cosmetice parfumate. Dar… ce urmează după, nu e tocmai pe gustul meu.
Simțeam și un iris introspectiv, închis, foarte închis. Lemnos și aproape cu miros de piele, în ceea ce mă privește. Așa îl percepeam, departe de a fi un ruj cremos, cerat, vintage. Un parfum care nu prea reflectă viziunea mea despre iris și pe care îl simt cenușiu, artificial și foarte tern. 

Uneori notele de ambră sunt aspre și ascuțite, alteori sunt calde și lemnoase. Asta depinde, desigur, de alte note folosite în compoziția parfumului și de intensitatea lor. Dacă printre ingrediente găsim paciuli, vetiver, oud sau, mai știu eu, mușchi de stejar, atunci parfumul e, prin definiție, masculin, dur și amar.
Am testat și Rem Reminiscence, al cărui dupe îl aveam deja (mă refer la Thalasso Therapy Tesori d’Oriente).
E frumos, datorită aromelor seducătoare ale mării, dar destul de bizar. Eu simt moscul mai mult decât orice altă notă, și nu, nu este dulce, așa cum spun unii prin recenzii, nu este dulce chiar deloc. Este doar mosc cu niște flori nu foarte bine definite. Asta simt eu, desigur. O aromă ușor verde și ușor amară, de pământ umed îngemănat cu o briză sărată, venită de departe. Miros de nisip rece și plante marine. Perfect pentru căldurile din vara asta.

Am mai comandat și niște parfumuri arăbești de pe un site de încredere, unde am stat ore bune să admir și altele, pe care le-aș cumpăra doar pentru ambalajul splendid! Cum sunt, de pildă, parfumurile Foliage Femme sau Exo… Nu costă mult, sunt persistente și au niște sticle superbe, niște adevărate bijuterii. Poate unele sunt considerate kitschoase, dar până și alea, extrem de strălucitoare și aurii au farmecul lor, oriental, care te transpune în 1001 de nopți.

Primul este minunat! Ar putea fi unisex, deoarece îl folosesc și eu, nu doar soțul meu. E dulce, dar într-un mod plăcut, se simte piperul, irisul și ambra. Apoi un alt parfum, deosebit de puternic, masculin. Aduce puțin cu Mukhallat Shams de Ajmal, dar este mult mai dulce și mai purtabil (acela fiind o adevărată bombă de oud, cu un miros aproape imposibil pentru mine). Și în cele din urmă, un parfum arăbesc seducător și frumos, floral-fructat, feminin, nu foarte dulce dar delicios. Eu simt foarte mult zmeura și iasomia, iar moscul și ambra îi dau o profunzime deosebită.

***

Tot vorbind despre parfumuri, între timp m-am hotărât și ce film voi vedea în seara asta… Coco Chanel & Igor Stravinsky din 2009.

Natalia Nc.©

Next Post

Previous Post

© 2020 - 2024 NATALIA's WORLD

Theme by Anders Norén

error: